E ca şi cum o singură propoziţie poate aduce falsarea ce mă scoate din minţi.
Ştii că nu-mi place cînd eşti aşa. Ieşi din lumea noastră şi nu-mi place asta. Să nu te mai pot atinge, să nu mai exişti de fapt. Şi eşti şi un nenorocit pentru că doar la telefon îmi vorbeşti aşa. Ştii că dacă ai fi lîngă mine te-aş plezni de ţi-ar sări toţi dinţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu